soapte din interior

Lumini se zbat, lumini se aprind, lumini se sting....jocul lor ma cuprind in mii de ganduri; mii de culori , mii de sclipiri care palesc incet , se sting in intuneric si tot ce imi ramane de facut e sa le pot privi. E un ciclu vesnic din care la sfarsit raman doar amintiri care devin parte din mine, cea asupra caruia se rasfrang. Asez lucrurile pe care le am in ordine ...liniste , dragoste, zbucium, nepasare, amintiri....amintiri , zbucium, dragoste , liniste, nepasare....sau poate nu au ordine , poate nici nu le am, dar ce e dragostea?....poate e gasirea sufletului pereche...dar ce e acela suflet pereche?....poate e recunoasterea sufletului tau intr-un alt suflet....dar daca nu te regasesti in niciunul?...sau in mai multe?..........poate sufletul tau pereche a fost impartit in bucati arcuncate intr-alte suflete, iar atunci nu e bine deloc pentru ca vezi ce ai fi putut sa ai , dar nu poti sa ai, esti incapabil sa ai , la fel de incapabil ca si atunci cand iti dai seama ca nu poti sa opresti caderea fulgilor din cer sau valurile spumegande ale marii mangaiand nisipul tarmului. Poate ca dragostea e....de fapt nu e , e doar atat ...doua persoane care stau in picioare fata in fata, unul tinand in mana o floare galbena, iar celalalt doua lumanari verzi in timp ce o ploaie molcoma de aminitri si regrete li se rasfrage pe fata, exact cum am citit candva. Amintiri ...sunt doar faptele de care am avut parte, fapte care confera stari , stari prin care se reflecta lumea in interiorul tau, iar daca esti impacat cu tine insuti poate ai parte de liniste...dar depinde de cat de multe lucruri sau fapte iti doresti pentru ca intotdeauna cand alegi sa faci sau sa ai ceva ramane posibilitatea sa fi avut altceva , acel altceva la care o sa te gandesti peste ani sau poate cand o sa ai nevoie de el ...asadar ai parte si de zbucium pentru ca intotdeauna trebuie sa alegi lucrurile la care trebuie sa renunti si lucrurile pe care sa le ai si nu e vorba doar de niste lucruri , ele pot fi si sentimente , persoane si tot ceea alcatuieste viata ta. Mai ramane nepasarea ... poate asta e un fel de renuntare , sau poate e atunci cand iti dai seama ca ai analizat si perceput totul intr-atatea feluri incat nici nu mai stii care e calea cea buna, sau te-ai saturat sa alegi , pt ca niciodata nu poti avea totul. Sau poti sa nu ai parte de toate acestea si sa cazi in strafundurile prostei... asta e calea cea mai usoara , numai ca nu toti putem sa alegem calea cea mai usoara...in fine. Tot ce avem e dreptul de a alege, sau de a avea tot ce alegem.

pasi

Deschid aripile si zbor spre real; insa aici , pe pamant , vantul e rece ; sufletul imi ingheata si inima odata cu el. Durerea vine si ea ca un fulger, rupandu-mi aripile… asadar cad. Pasesc …e tot ce mai pot face. Pasesc cu pasi mari, pasesc apasat, nu merg incet, dar nici nu alerg… oare inspre ce ma indrept? ...... putea-voi eu sa fiu una cu ei?...nu stiu… nu cred…as vrea sa pot, as vrea sa fiu, dar nu sunt…eu sunt doar EU…cea care am fost, care voi fi, care sunt. Privesc in jur, dar nu e nimic de vazut; e trist intr-un fel, poate fiindca eu vroiam sa fi fost…dar nu , nu e. E doar acea pustietate nesfarsita in intunericul profund care incearca sa ma subjuge. Sa renunt…sau nu…ma framanta acest gand intr-una si nu imi lasa linistea…oare cer prea prea mult?... Caut sa vad putina lumina , sa aud macar un freamat, o soapta; insa nu e nimic de auzit. As da orice sa pot auzi - macar pret de o secunda – o parte dintr-un cantec care se revarsa in valuri… sa-mi cante lin si sa-mi legene sufletul, ducandu-l intr-un loc cu lumina. Dar e doar o dorinta, un vis… aici ele nu isi au locul. Au fost sterse demult, inabusite de indiferenta si resemnare, nici macar ura…in acest loc nimeni nu e capabil sa simta nimic. Tot ce ramane e… un gol. O bucata care lipseste , fara de care nu poate fi infaptuit intregul. Inca pasesc…desi ratacita ma simt de o vreme…asadar hoinaresc… hoinaresc ca o straina de ceva ce ar fi trebuit sa imi para cunoscut. Ma simt fara valga si pasii imi sunt grei…vreau sa ma opresc. Nu vad nici un rost, nu stiu daca e, sau daca sa-l caut…nu stiu daca-mi pasa. As vrea sa privesc macar cum vantul spulbera cenusa a unui timp demult ars…inca pasesc , dar inchid ochii…incerc sa revad totul in mintea mea…insa nu mai conteaza…tot ce conteaza acum e sa nu renunt… sa pasesc incontinuu.

carti si trairi

Salut! …am revenit , e adevarat nu am mai scris de mult timp pe aici…dar totusi nu m-am lasat de scris , nu va faceti griji:P…doar ca poate m-am lasat dusa de val printr-o viata obisnuita ( sau cel putin am incercat :)) ), sau as putea spune :”nu am avut timp” cum fac majoritatea persoanelor cand ii intrebi ceva…intotdeauna sunt in lipsa de timp…asta e scuza perfecta , dar , sa fim seriosi , trebuie sa recunoastem ca atunci cand vrem cu adevarat sa facem ceva nu ne impiedica nimic, doar ca …suntem putin lasi sau lenesi si preferam sa spunem …”nu am timp”…dar cand il avem deschidem tv si uitam de noi…uff , treziti-va la realitate…ganditi pentru voi , nu va fie lene sau nu fiti lasi…in fine, deja deviez de la subiect…:)).
Azi o sa va scriu despre…carti, da despre carti, desi cred , de fapt sunt sigura ca in prezent sunt foarte putine persoane care mai citesc, din pacate. Dar…din fericire sunt una dintre aceia care inca mai fac asta si inca din placere , nu ca asa zice profa de romana sau citesc doar prin sesiuni carti de economie sau mai stiu eu ce (bine am citit si astea …doar trebuia , nu? lol ) , insa trec destul de des pe la biblioteca sa imi iau cate o carte…indiferent ce carte ar fi , imi place sa citesc tot , in functie de starile mele , in fine.
Acum ..pentru cei care nu citesc , o sa incerc sa descriu ce inseamna pentru mine a citi o carte…desi o sa fie cam greu si nu o sa cunoasteti niciodata senzatia aceea pana nu o sa o faceti voi insiva. Asadar… prefer sa citesc iarna, cand afara e frig…sa vad pe fereastra zapada sau cum copacii isi leagana crengile indemnati de vant, sa fiu undeva la tara si sa aud cum arde focul…uff , cred ca va las si fug repejor la tara :))…dar ma sacrific sa pot sa termin de scris :P….deci sa continui , sa recapitulam… iarna, undeva la tara si aaa…weekend! Asta e esential, cel putin pt mine e, sau daca nu e weekend …fac eu sa fie..:P, in fine.
Incep intotdeauna dimineata sa am timp sa termin cartea, imi pregatesc multe de baut (hey …ceai , ciocolata calda, nelipsitul cola, nu va ganditi la altceva :D, mai ales tu Mihai :)) iarta-ma ca nu m-am abtinut…sper sa ma mai adapostesti la tine in birou asa din cand in cand :P ) si incep sa citesc…timpul zboara si incet , incet parca intru in atmosfera de acolo , vad totul ca si cum as fi acolo , traiesc chiar si sentimentele personajelor, le simt fericirea sau tristetea , indoielile sau hotararea neclintita.
Pentru mine a citi o carte e ca si cum cineva mi-ar da sansa sa traiesc iar si iar , la fiecare carte parca am o alta viata…probabil acesta e unul dintre modurile in care evadez eu din realitatea aceasta sau un mod de a simti unele trairi . Oricum aceasta e perceptia mea despre carti…poate fiecare are alte pareri, sau simte altceva cu privire la asta…unii nu le acorda importanta , iar altii uita pur si simplu ca ar exista asa ceva…app era sa uit.. mai exista si internet…si asta ne ocupa tot timpul :)) sau destul de mult timp … fac parte si din categoria asta …”fan net” :P… in fine, acesta ar fi un alt subiect. Toate acestea fiind “scrise” sper ca atunci cand o sa treceti pe langa o biblioteca sau o librarie sa va amintiti de ceea ce am scris eu pe aici…si cititi o carte! Merita… ;)

ploaia din noapte

E noapte iar, dar nu sunt stele, nu, cerul e prea furios sa le arate acum; isi cheama norii intunecati sa il acopere ca pe un mormant acoperit de frunzele putrezite ale toamnei. Tunetele puternice sfarteca linistea adanca a noptii. Vantul incepe cu intensitate spulberand toate lucrurile marunte ce ii stau in cale; e furios si el, i se aud soaptele suierand in sunete neintelese de nimeni. Norii sunt tot mai densi, tunetele se aud tot mai aproape, dar ...se opresc , vantul parca dispare la fel cum a aparut; totul e incremenit si e liniste ...linistea dinaintea furtunii.
Trec secundele, parca le si aud cum zboara in linistea amutitoare , dar ...cad primii stropi de ploaie, intr-un alt cantec tainic si cu intelesuri ascunse pierdute treptat in veacuri; distruge linistea de dinainte, acum se aude cum ploaia zdrobeste tot in cale, chiar si ultimele frunze ratacite prin batranii copaci, rupandu-le, lasandu-i goi si tristi.
E o ploaie venita sa spele tot, furioasa parca ca ea e aceea care trebuie sa indeplineasca acest rol mereu si mereu. Nu, acum nu e o ploaie lina menita sa aduca liniste; acum menirea ei e sa aduca cu ea furia cerului intunecat; cade greu apasand parca sufletele oamenilor agitati de furtuna noptii si frica vinovatiei; formeaza siroaie de apa care se tarasc asemanator serpilor pe pamantul care nu le mai inghite.
Noaptea trece, iar ploaia inceteaza lasand in urma belti si frunze amestecate cu noroi. Linistea revine aducand cu ea tristetea dupa implinirea razbunarii; totul e pustiu si fara sens; nimic nu mai misca decat flacara unei unei lumanari uitata aprinsa... dar si ea se va stinge in curand , dupa ce focul va mistui si ultima picatura de ceara...
Oare de ce nu exista si in sufletele oamenilor ploaia care sa spele, focul care sa purifice... cat mi-as dori asta! ...dar e imposibil, ei se lasa mistuiti de ura si resentimente, distrugand si ultima picatura de seninatate care se mai vede ratacita in ochii lor. Ei nu vad ca de fapt in mainile lor se afla libertatea de a decide daca sa provoace ploaia sau sa aprinda focul...focul care sa arda ura lasand in urma doar cenusa spulberata in vant...

vremuri demult apuse

E iarasi noapte si e iarasi tarziu… e liniste, parca totul e amortit, parca e o alta lume acum….sunt doar eu cu gandurile , amintirile mele…azi trecand prin oras am vazut cladirea in care am facut liceul. Am …sentimente amestecate cand il vad; in primul rand, cel mai intens e dorul …dorul de perioada aceea. Nici nu stiu cu ce sa incep, am atatea sa de povestit in legatura cu subiectul asta, cred ca o sa trebuiasca sa scriu vreo zece articole pentru a putea face macar un rezumat …:)) , dar la cine nu e asa? Pun pariu ca toata lumea are multe de povestit cand e vorba de liceu.

E perioada aceea “magica” cand “scapi” de parinti eventual , cel putin pentru mine asa a fost, desi nu vroiam…in fine , asta e alt subiect. Imi amintesc prima zi de scoala…pe mine , pe colegii mei , nimeni nu avea habar de nimic pe acolo, nu stiam absolut nimic…eram rataciti si cu capul in nori…dar in fata noastra erau cei care aveau sa incerce sa ne aduca cu picioarele pe pamant…ii compatimesc si acum ;))…in fine. Nu o sa va povestesc cum a decurs prima zi de scoala , bine … ceva obisnuit…directorul scolii care ne felicita pentru performanele noastre de a ajunge acolo si …stiti si voi cum suna un discurs de prima zi de scoala.

Pe urma…au trecut zilele si noi incepeam sa “gustam” viata de liceu…socati cand mai luam cate un 3 la mate , mandri de noi cand chiuleam de la cateva ore, dar totusi dezorganizati…bine, asa e la inceput.

Hm…oare sa scriu si despre colegii mei? ..nu cred …or sa ma omoare acum cand mai sunt pe la cusuri la master…;))…oricum era de bine :D.

Mie mi-au placut mai mult ultimii 2 ani , poate pentru ca nu mai eram chiar asa copii toti …imi e dor de zilele cand faceam tot felul de prostioare cu totii, tot felul de traznai… stiti de exemplu …diminetile in care opresti alarma si la fiecare ora iti promiti ca mergi la urmatoarea, iar in cele din urma te gandesti cum sa faci rost de o motivare…sau diminetile in care ajungi cu 30 de minute mai repede , dar nici nu iti amintesti cum ai ajuns acolo la cat esti de somnoros; iarna iesirile in parc si uitand de noi acolo pana dupa cateva ore cand nu mai eram in stare sa facem nici un bulgare de zapada; fitzuici la xerox sau dictat teze la toti…pause pierdute la chiosc pentru un afurist de cola…

Ce sa mai zic de perioada cu majoratele cand la fiecare dintre ele aveam concurs : bataia cu frisca , regele si regina care bea mai multa vodka ( vezi… nu am pomenit nume , desi…daca o sa mai faci asa data viitoare jur ca eu nu te mai duc acasa…); dansatul in maieu …cert era ca dupa fiecare majorat erau cateva persoane care nu mai veneau lunea la scoala :P.

Sa pomenesc de farse??.... cu totii am fost si organizatori si victime…dar era amuzant , ganditi-va cum e cand stii ce ai pregatit pentru colegii tai si vizualizezi tot …iar cand se intampla te abtii sa nu mori de ras…dar stai linistit( nu prea ) stiind ca vine si randul tau…

Mai eram pasionati si de cateva practici ( cei implicati stiu de ce :)) ) : ascunsul dupa dulap sa nu ne asculte profu’( practica nerecomandata pentru cei alergici la praf :)) ), saritul de pe fereastra cand era prea tarziu de plecat pe usa…, postarea desenelor unicat pe tabloul cu stema …( app …Radu multumesc ca m-ai salvat atunci, dar anyway erai dator de la faza cu chimia…) inventarea unor cantece pentru unii dintre noi…aruncatul cu bakerolls( pacat ca m-a prins profa de psihologie...Dia numai tu ai fost de vina atunci) participarea la tot felul de evenimente ( Valentine’s , Halloween, balul bobocilor si orice altceva din ce gaseam noi sa facem inca un party…) si multe multe altele…dar e tarziu si mult prea mult de povestit...asa ca doar am enumerat cateva amintiri din liceu...

Imi e dor de trupa noastra de pe acolo…eram in formatie completa , la faculta mai putini , iar acum la master au ramas doar eroii din Eco…

lumea...in negru

Imi place …negrul, da , imi place , nu imi e frica sa recunosc asta , chiar nu cred ca e ceva…rau. Pe unii oameni ii …sperie culoare asta ,cred …cel putin reactia asta li se citeste pe fata, atunci cand dupa mult timp au curajul sa intrebe: “ tu de ce porti mult negru?” , iar eu le raspund: “ e culoarea mea preferata”. Sa nu intelegeti gresit , nu sunt nici in genul..: ziua 1, tricoul negru nr. 1, ziua 2, tricoul negru nr. 2 si tot asa pana la 7…nope, nu e deloc asa…daca e negru , asta nu inseamna ca nu e diversitate...in fine.

Daca ai sa te uiti la ce semnifica aceasta culoare ai sa zici..”de ce negru?” …negrul nu e folosit doar de persoanele “malefice” …nu , in nici un caz...cei care poarta negru sunt persoane ….deosebite, sensibile , dar puternice , detin un “ceva “ acolo inlauntrul lor, ceva deosebit , iar negrul protejeaza acel ceva … poate ca noi suntem egoisti…nu impartim acel ceva cu lumea de afara, nu e necesar , cei care merita sa cunoasca acel ceva, il percep .Nu suntem persoane rele, nu deloc…..noi nu purtam doliu pentru noi, ci pentru cei ce sunt incapabili sa perceapa semnificatia acestei vieti.

Negrul e …simbolul noptii, simbolul pamantului…..nu e doar o culoare, e …o “stare”, o “ traire”. Apreciez si celalalte culori, sunt esentiale …cum ar fi primavara fara verde , vara fara culorile florilor, toamna fara amestecul de ruginiu, galben , iar iarna fara imaculatul alb… nu …nu ar mai avea nici un sens nimic, fara ele.

Dar negrul e o culoare neutra, poate de aceea imi si place sa o port… eu nu incerc sa schimb oamenii , incerc sa apreciez lucrurile bune pe care le vad in ei.

Fiziologic vorbind , negrul scade mult activitatile vitale, facandu-ne sa putem sa “traim” viata mai mult cu sufletul , ignorand lucrurile banale care ne tin in loc…uneori suntem atat de prinsi de lucrurile existente fizic incat uitam ca mai exista si ceva acolo , in noi , ceva spiritual care are nevoie de atentie, timp si …ingrijire…pentru ca acel ceva suntem de fapt, noi, in esenta. Dar nu …nu ne preocupam noi de asta, uitam ca avem asa ceva, inchidem asta intr-un colt intunecat in strafundurile noastre si il abandonam acolo ….pana se stinge si ajungem sa fim niste “morti” vii…realizam dupa ani si ani ca nu gasim rostul … pe care l-am ingropat demult.

Asadar atunci cand plecati la servici nu va ganditi la “ azi e data de 9 , maine iau salariul , yupyy!!!” sau privind vitrinele “ vai…ce pantofi superbi, sigur o sa ii cumpar” , ci mai bine incercati sa priviti cerul sau oamenii ce trec pe langa voi…unii mai grabiti, altii mai “fara chef” , dar oameni…nu ma intelegeti gresit; si mie imi plac pantofii, nu e nimic rau in asta…ceva rau e sa uitam ca viata consta in ceva mai mult decat o pereche de pantofi, o masina sau o casa…astea sunt lucrurile care fac PARTE din viata, nu prin care ne traim viata.

Prin urmare …bucurati-va de vant , cand se joaca prin parul vostru, bucurati-va de ploaie cand purifica totul, de soarele care ne incalzeste sufletele, de gheata iernii care ne face mai puternici…

Asa vad eu lumea “in negru” sau “ din negru” …ma pierd in trairi si zambesc , desi e un zambet cu colturile mai in jos…

as vrea sa fiu...

S-a sfarsit o alta zi….timpul se scurge , zilele trec….iar eu nu gasesc prea multe sensuri …de ce nu sunt eu un…lac …da , un lac undeva pe un munte..sau fiu doar eu….maret, adanc , rece si …singuratic… sa nu cunosc pe nimeni, sa nu ma cunoasca nimeni…doar muntele si cerul….cand as fi vesela m-as juca cu vantul…as face valuri…unele mai mici altele mai mari….as mangaia pamantul pe care l-as atinge cu ele….alteori, cand cerul e trist as privi cum isi strange norii…la fel cum se strang lacrimile in ochii cuiva…cerul e trist toamna ….ma bucur de stropii care cad …vantul e darnic cu mine, imi aduce frunzele ratacite ale batranilor copaci care parca sunt tristi si ei…dar puternci , rezistenti…trec secole peste ei cand oamenii nu ii distrug. Muntele….e cel care niciodata nu ne poate spune nimic …e tainic, dar mai pretios decat noi toti…el e de la inceputuri aici, priveste fiecare anotimp…fiecare an cum trece , toate se schimba , dar el ramane tot nemiscat , tot neschimbat…pururi rabdator si atotstiutor. Toamna e pe sfarsite …din ce in ce mai rece si incet o sa plece si ea….o sa ii faca loc iernii….da reginei ierni. Cat de mult pot iubi iarna ….la inceput e mai timida parca , dar pe urma isi face simtita prezenta…toti o asteptam pregatiti parca sa ne inveleasca cu zapada ei ….cand ninge ii simt fulgi reci cum se topesc cand ma ating , dar incet inghet si eu, e mai bine asa , acum or sa poata si fulgii sa se odihneasca deasupra mea, nu o sa mai distrug acele forme perfecte cazute din cer si conduse de vant….straturi de nea imbraca copacii si muntele….totul e atat de linistit si perfect….iarna isi opreste fulgii, ne-a oferit destui…frumoasa noapte paseste agale , duce cu ea un inghet crunt parca pentru a inmarmuri splendoarea aceea….acum ma simt bine… cald pe dinauntru si inghetat pe dinafara; o parte din mine transformata in gheata – la fel ca inima mea- dura , de nestrapuns; insa zapada cu atingerea ei gingasa , blanda ma face sa fiu mai sensibil , mai intelegator. Apare sublima luna, desavarsind totul mai ales ca azi e plina….stelele argintii o admira parca si completeaza cerul in semn de pretuire……dar nu sunt singurele care fac asta . Pe o stanca apare un lup singuratic venit aici pentru a infaptui un antic ritual , un cantec adus omagiu lunii in semn de devotament… e liniste si aromnie aici, privesc luna, ma bucur de zapada , ascult urletul lupilor in aerul inghetat….si… ma trezesc la realitate…nu sunt un lac….deschid ochii si imprejur sunt aburi…inca mai simt lovitura picurilor fierbinti de la dus…ma invelesc cu un prosop si ies….afara ma asteapta lumea in care inca nu e iarna, dar sunt oamenii cu sufletul inghetat…pietrificat….ei traiesc intr-o lume in care isi doresc ceva ce nu are nici o semnificatie , dau lucrurilor si vietii un alt sens , iar eu ma simt ratacita ….candva or sa isi dea seama ca ei sunt cei care au ratacit pe alte drumuri….

we will , we will ...rock you!

Sa incepem…cam somn imi e acum , dar trecem peste asta , in noaptea aceasta am ceva important sa va povestesc despre ceva ce mie imi place mult …acel ceva e nerv, acum ghiciti cam ce ar putea fi nerv...ei bine , nerv e ceva ce fiecare oras ar trebuie sa aibe , e un loc aparte cu mult farmec si cu mult ..rock. Da , chiar e un loc pe care ar trebuie sa il vedeti..ati fi impresionati…pe undeva la demisol , deschizi o usa si ..wow , ce e aici.....mult rock, fum de tigara si o atmosfera ..mistica, da bine spus, un loc in care chiar si peretii sunt pictati…alb , rosu si bineinteles……..nergu, nelipsitul negru…desene interesante , chiar si marlyn manson iese dintr-un coltisor , privindu-te sfidator…felinarele prinse pe pereti raspandesc o lumina difuza, iar daca privesti oamenii or sa iti placa toti de pe aici … unii - motoristi inraiti, altii - copii de 15 ani care au descoperit locul chiulind de la ore, baieti si fete , oameni de afaceri si someri…aici nu conteaza prea mult ce esti , atat timp cat esti tu insuti… toti te accepta pt ceea ce esti tu , bineinteles asta daca esti ok …dar nu prea ai cum sa fii altfel daca esti in nerv.

Ma asez la o masa, vine lume , incepem sa povestim si asteptam sa vina trupa…cei cu chitarele si tot, pregatiti sa transforme o seara obisnuita in ceva mult mai mult decat …obisnuit…luam ceva de baut, bine , fiecare dupa preferinte , eu prefer gin , iar ei ..ce or vrea …intre timp rammstein ne striga “du hast” pana in suflet si locul devine tot mai aglomerat..in sfarsit vin si cei care ne canta in seara asta…incepe totul si …. e perfect….nu ne ramane tuturor nimik de facut decat sa “ enjoy the show”…come on , nu ma puneti sa incerc sa descriu si asta , nu e nevoie pentru cei carora le place rock-ul ….iar pentru cei ce nu stiu…nu i-ar ajuta cu nimik sa incerc sa le descriu eu…daca ai asta in sange , cunosti senzatia…in fine seara s-a terminat si lumea incepe sa plece…ma gandesc sa mai stau putin , mai privesc oamenii de pe acolo , unii mai speciali sau bruneti decat altii…si ma gandesc cum ar fi sa ii vad pe cei de la cargo…da , vin si cei de la cargo cateodata pe acolo…in fine, platesc si plec repede inspre casa, gandindu-ma ca merita sa fac un sacrificiu si sa va pove si voua de nerv…intru in bloc, urc scarile si …fuck usa de la etaj e incuiata iarasi( of of vecinii astia…speriati de atata otv) si eu bineinteles ca nu am si cheile astea … de ce …de ce???....cobor si merg la scara de incendiu….doamne macar de ce nu m-am facut pompier…

Acum imi e mult mai mult decat somn…astept sa termine cargo de cantat “ca o stea” si…ca o stea o sa adorm…noapte buna!

artistii.....din '97

E seara si am pornit tv-ul …de obicei chiar nu fac din astea …nope, nu sunt fan ..”elodia” si chiar daca as fi nu ar fi nevoie sa pornesc tv..as auzi tot de la vecinele mele dragute..pe care nu le pot potoli altfel decat cu niste metallica…in cazul in care nu fac asta risc sa aud toata noaptea ce e pe otv….in fine , despre vecinii ar fi alt subiect de tratat. Deci asa cum spuneam am pornit tv si bineinteles , nu am rabdare sa ma uit pe un anumit post…nu sunt nici fan acasa sau kanal d…sau mai stiu eu ce ..nope..eu doar butonez si cum tot apareau alte imagini la un moment dat apare pe undeva ceva cu 3SE…doamne….am ras pe moment si mi-am amintit tot..ceva ce parca era sters din mintea mea ….cum am putut sa uit….ce la moda erau candva baietii de la 3SE….nu era nimeni sa nu stie de ei. Eram in generala si a aparut hitul “ai plecat” asta candva prin ’97 …pe atunci aveam 11 ani…..vai…si colegele de la scoala erau innebunite….tin minte ca am fost la ceva concert cu ei…bine mi-am pierdut un pantof pe acolo, asta nu conteaza …dar cand am mers luni la scoala nimeni nu mai vorbea cu mine…cum am putut eu sa merg fara pretioasele mele colege…..bine , daca nu aveai postere cu ei sau macar ceva casete , nu mai erai “tru”, dar chiar sa mergi la concert…asta nu se mai iarta. Imi amintesc si acum fetele innebunite de acolo….strigau mai tare decat se auzeau baietii …baietii in costumele lor de astronauti….ce mai, un adevarat show, dar trebuie sa recunosc ca si mie mi-a placut pe acolo…..bine, in afara de cateva faze, dar sa lasam criticile..:P . Pe urma au mai aparut si cei de la animal x cu parul ceva mai deosebit …..in rosu , galben si ….verde( ce sa facem “vierme” nu a putut sa puna albastru sa fie in ton cu steagul nostru …nu, trebuia el sa fie mai deosebit…el a vrut verde!..:)) )…apoi cei de la N&D cu “vino la mine” sau “ nu ma lasa” , “nu vreau sa te pierd”…..hm cam multe probleme aveau pentru inceput :P.

Dar hey….mai erau cei de la genius cu “macho man” sau “ciocolata” pe care nu ne-o dadeau nici sa ii batem…eh nici chiar sa bati pe cineva pt o cioco, chiar erau cam pofticiosi si zgarciti artistii pe atunci….si celor de la valahia li s-au furat bananele , dar macar le-au prins pe suzana si roxana…..ce sa mai zicem de andre…ele aveau melodii pentru fiecare sezon…dar ce miscari! Un pas la stanga , un pas la dreapta si …..poc! miscare cea mai senzationala pe care o aveau ……..rotirea din cap ..noroc ca nu era nimeni prin apropiere..:)) in fine ..cert e ca erau multi “artisti” pe atunci si cu siguranta toti ne amintim de ei ..cu mai multa sau mai putina placere….

trist....dar se intampla

Sunt atat de multe subiecte pe care vreau sa le discut aici si mi-ar fi placut sa incep cu ceva ……..dragut, pozitiv , dar nu o sa fac asa , nu pot vorbi despre lucruri placute , iar in interiorul meu sa simt cu totul altceva …o sa impart totul cu voi , chiar si lucrurile pe care le ador, apreciez…..dar nu acum , nu azi.
Subiectul de azi ar fi ….de ce trebuie sa fim dezmagiti, asteptam noi prea mult sau ei - cei care ne dezamagesc - sunt adevaratii vinovati…..bine….nu vorbesc aici de lucruri marunte , sau ca a fi dezamagit ar fi atunci cand o persoana nu iti face toate mofturile sau nu face lucrurile in felul tau si …..hop, esti dezamagit ……nu …deloc, asta ar fi absurd si ne-ar transforma in niste oameni imposibili, egoisti si nemultumiti. Bineinteles exista si persoane ca si acestea , vesnic nemultumite , pesimiste si ….”bosumflate” :)) …har domnului , am cunoscut destule si de acest tip ( preferam sa nu , dar asta e ).
Vorbesc acum despre …dezamagirea aceea care ti-o produc persoanele dragi ……aceea e cu adevarat dureroasa , pentru ca ele ori se incadreaza in familia ta ( parinti, frati, surori etc) , ori sunt persoane pe care atunci cand noi le-am cunoscut erau atat de ….dragute , speciale chiar as putea spune , doar de aceea am si inceput sa tinem la ele …….asa ca “ investim” tot in ele…..timp , bani, afectiune, lucruri care presupun si sacrificii ,compromisuri …. si totul e ok , decurge normal si chiar bine …noi am face orice pt aceste persoane si ele pentru noi ( sau asa ne place noua sa credem..), pana cand ele sufera o ..”transformare” parca…..nu neaparat in mod radical , ci si treptat …….observi de la un timp ca …..nu mai apreciaza lucrurile pe care tu le faci pentru ei , li se pare ceva normal, iar atunci cand tu esti in situatia de a avea nevoie de ajutor esti catalogat ca “nefiind in stare sa te descurci singur” …..sau a doua variata, cand te trezesti ca ceilalti profita de tine , stiind cum esti tu ca si persoana……. si te trezesti intr-o zi intrebandu-te : “ fuck…unde e viata mea?” sau si mai rau , nu mai ai viata..:P, suna amuzant, dar e dureros. Oricum ai trei varinte, incerci sa ii trezesti la realitate ( misiune imposibila), rupi orice legatura cu ei (singur pe lume), sau….ghiciti acum care ar fi ultima varianta….:))…sa le faci pe plac si sa uiti ca ai avut vreodata o viata, sacrificandu-te pentru mofturile lor, bineinteles fara ca sa primesti in schimb macar putina recunostinta……parca ar mai si conta in cazul asta ( martirul necunoscut).
Cea mai grea parte de aici e sa alegi o varianta si de aceea uneori ne simtim derutati intr-un fel sau preferam sa nu ne gandim la lucrurile astea , avand impresia ca o sa treaca….bine se poate intampla si asta , dar sunt cazuri rare, in care se poate remedia ceva in felul acesta.
Dezamagiti am putea fi ……si atunci cand lasam in urma persoane la care tinem cu adevarat , dar pur si simplu caile noastre se despart , nu mai exista acel ceva care sa le tina impreuna ….sau avem prea multe de pierdut atat noi cat si persoana respectiva daca am continua totul impreuna…asa ca ramanem iar singuri si ai nimanui …dezamagiti din nou …
Probabil are si dezamagirea rolul ei….aceea de a ne face mai puternici si de a aprecia cu adevarat pe cei care ne sunt alaturi….oricum in legatura cu cei care ne-au dezamagit …..nu trebuie sa uitam si sa incercam sa stergem cu buretele lucrurile bune pe care ei le-au facut, momentele ok dintre noi….au facut parte din viata noastra si nu e o crima sa ii pastram acolo…in o particica din sufletul nostru…..
Fiecare dintre noi alege….fie iertarea , fie ignoranta , fie singuratatea …in functie de caz…dar cel mai rau e atunci cand esti dezamagit de tine insuti…..poate o sa discut despre asta altadata, important e ca intotdeauna , indiferent de situatii trebuie sa ne pastram increderea in noi , dar si in cei care o merita , sa fim puternici si intelegatori, constienti de faptul ca viata e asa cum hotaram noi sa fie…asa ca preocupati-va de asta….si ganditi-va la cei din jur …dar niciodata , niciodata nu uitati de voi!