Inceputuri ( partea a II-a )

        Se legana intinsa intr-un hamac si privea stele ,erau atat de departe de ea , dar nu asta conta , important era ca se putea bucura de acel moment de liniste,putea savura fiecare clipa , fiecare sunet , chiar si soaptele adierii unui vant lin si cald de primavara. Era una dintre putinele clipe in care nu analiza nimic , lasa tainele sa stapaneasca fiinta ei , gandurile i se pierdeau  jucause printre frunzele copacilor, iar degetele rupeau fire de iarba a caror mireasma o inspira. Astfel de momente durau putin ,insa erau atat de perfecte … privirea ei era ratacita , in ochii ei negrii se oglindeau universuri indepartate, insa ceea ce ea nu stia inca, urma sa fie menirea ei in universul in care supravietuia. Un fior o cutreiera, fara sa stie de ce , atunci se intrerupse momentul acela magic de liniste si perfectiune, iar noi ganduri si sentimente ii invaluia fiinta. Era deosebita …si in sfarsit ea incepuse sa fie constienta de imposibilitatea ei de a fi ca si ceilalti, gand care ii sterse linistea de pe chip. Se ridica incet, privirea ii era trista si rece … cateva suvite din par ii aluneca pe fata palida si perfect conturata…

        “ Candva, o sa realizezi cine esti… Atunci vei stii ca tu esti singura care poate sa schimbe ceva …ca tu esti singura care poate salva tot sau poate blestema tot… ca nu e nimeni care sa iti ia povara atunci cand gresesti, ca nu e nimeni care sa vada ceea ce tu salvezi…tu o sa creezi regulile, insa vor fi regulile pe care tu le vei urma; nu e nimic mai prejos decat a-ti incalca propriile reguli, insa nu uita : ai intotdeauna libertatea de a alege. Intre bine si rau. Indiferent de alegere…vei fi de neinvins…”

        Visul se repeta mereu.Cineva ii spunea asta mereu. Cineva din vis.Aceeasi voce. Mereu.

        Pornise incet inspre casa, furioasa din cauza pierderii seninatatii sufletesti si era invidioasa …” daca eu nu pot privi senina stelele cerului , atunci , nimeni sa nu poata !” …stranse din pumni si se indeparta…

        Un val de nori acoperi cerul, iar leaganul se misca din nou…

( va urma ) 

Inceputuri ( partea I )

Se plimba aiurea pe strazi incercand sa isi aduca aminte lucrul pe care si-l dorea ultima data , insa nu putea nici macar sa mai tina sticla de vodka pe care o avea in mana , asa ca o arunca, oricum era aproape goala , la ce folos sa o mai duca cu el ?... sunetul de sticla sparta ii invada mintile pentru catva timp, din nefericire doar pentru catva timp. Stropii de ploaie , reci si mari il loveau neintrerupt, insa nu conta asta…” esti un gunoi” ii rasuna in minte , cuvinte spuse batjocoritor de tatal sau…” ai reusit vreodata sa faci ceva bine?” vorbe spuse printre hohote de prietenul lui… priviri rautacioase, vorbe soptite in urma lui , camera din pivnita plina de panze de paianjeni si praf, mirosul de saracie, “ mama ta a murit”, “mama ta a murit “ , “ mama ta a murit” … un ecou care se repeta la nesfarsit si nu se mai indeparta odata ! …privirea inocenta din ochii de copil de 6 ani, care incerca sa inteleaga ce inseamna “ a murit”, apoi caldura lacrimilor care curgeau pe obraji si imaginea unui mormant fara flori, cu o cruce din lemn putrezita si fara culoare. Vroia cu disperare sa se trezeasca din acel cosmar, vroia sa creada ca e un cosmar, trebuia sa fie, “ nu, nu, nu! Nu e asta viata mea!”, acceptarea realitatii era ceva peste puterile lui, ii ura pe toti, pe toti ! Il tradasera toti, toti il abandonara, rase de el si apoi il sterse din mintile lor! Ei meritau pedepsiti , ei trebuiau sa simta durerea , fustrarea, scarba si ura , nu el ! Pasea tot mai furios si apasat, peste tot erau numai belti si noroi intr-un intuneric dens, insa exista ceva, zgomotul facut de niste pasi , oare erau ai lui ?... se opri, insa nu , nu erau pasii lui , zgomotul inca se auzea…Incerca sa fie cat mai lucid, era chiar , frica il facea sa fie, fir-ar, chiar nu inceta sunetul acela, ba chiar se apropia …simtea cum sangele ii circula nebuneste prin vene si cum ii scrasneau dintii. Faptul ca nu avea nimic de pierdut, decat viata lui mizera si fara valoare, dar si curiozitatea il facu sa se intoarca, trebuia sa vada cine e, daca e cineva …se intoarse …inima i se opri, ramase incremenit si fara vlaga …era de necrezut ceea ce vedea.

(va urma)