A trai pentru tine insuti e mai greu decat a trai pentru cineva.

                                                                                    

Prea devreme?

        Azi vreau sa vina Craciunul! Si ce daca e prea devreme?? Eu vreau zapada, cantece de Craciun, beculete aprinse pe strada, braduleti impodobiti. In noaptea asta doar asta am facut. M-am uitat la filme despre Craciun, la desene animate cu Craciunul, am ascultat cantece de Craciun si stiu ce voi face azi. Ma voi gandi cum sa decorez de Craciun, poate voi si incepe, voi face cd-uri cu melodii de Craciun, cu colinde, vreau mai multe filme! Anul asta o sa astept Craciunul mai mult ca de obicei. Nu ca pana acum nu l-as fi asteptat in fiecare an :)

        Eh...Craciunul asta...si eu care vroiam sa scriu inainte si despre toamna...dar m-am bucurat din plin de ea, ba chiar am facut si cateva poze prin parc, cateva plimbari - nu chiar cate as fi vrut eu...bine, mereu sunt eu in plan nemultumita, dar nu in sensul rau, ma bucur de cat am parte, doar ca vreau mai mult :D ....uff..!!
        Si uite asa e iarasi 7 dimineatza, iar mi s-a racit cafeaua, iarasi nu am dormit. Si ce dacaaa...nu pot dormi si ce dacaaa...noaptea e zi.....ta na na naaa...
        Am plecat. Poate il visez si pe Mosul. 8->

I like this

"Dragostea adevarata e credinta oarba, umilinta fara preget, supunere desavarsita, incredere si daruire impotriva ta insuti, impotriva lumii intregi. Dragostea inseamna sa iti dai inima si sufletul intreg celui care ti le va zdrobi "

Charles Dickens, Marile sperante

looking for...

My world

Tu in ce lume traiesti ? Ai o lume a ta? Poate ca da , poate ca nu. Poate ca lumea ta e acolo unde ai copilarit, poate ca e intr-un loc pe care numai tu il stii , poate ca e acolo unde e persoana pe care o iubesti ...poate ca lumea ta e totul ...

Stii lumea aceea in care la 3 ani ti se spune la orice lucru pe care il faci " nu e voie , nu pune mana, ah doamne!... ti-am spus sa nu pui mana , uite ce ai facut " pe urma implinesti 7 ani dupa ce ai trecut de educatoarea caruia i-ai rupt rochia si pe care ai tras-o de par , sau care iti soptea poeziile cand erai la serbari si nici daca ti s-ar lua toate jucariile nu ti-ai mai aminti nici un afursit de vers din poezia aceea cu fluturi sau furnici. Deci ...incepe scoala si te gandesti ca astia chiar vor sa faca ceva cu tine , sa te puna intr-o cutie... si arunca in tine cu tot felul de cifre si ore si or sa iti interzica sa mai vorbesti cu tipul care mai devreme iti facea cu ochiul si propunea sa mergeti impreuna inspre casa , dupa orele de scoala. Urmeaza tot felul de experimente , care bineinteles presupun si unele pierderi cum ar fi niste ferestre, lacrimi, note proaste si pedepse. Si chiar si rochia vecinei, dupa un accident cu bicicleta, exact in momentul cel mai fericit, cand credeai ca poti sa nu mai te ciocnesti de fiecare copac.

A trecut ceva vreme de atunci si eu inca traiesc in lumea mea... putin cu capul in nori. Dar sunt fericita...atat timp cat inca alerg desculta prin beltile lasate de ploile de vara, cat inca citesc carti noptile, sau merg la tara ascultandu-mi parintii povestind, pierzand sirul povestilor lor, gandindu-ma cat ii iubesc... cat inca...pot sa vizez in lumea mea.

Dar...cum e in lumea ta?... nu-mi spune ca sunt singura care alerg prin belti...

Another me

Sunt doar un vis uitat. Sunt singura care e acolo cand ai nevoie de cineva. Sunt singura pe care o uiti cand esti fericit. Sunt cea care aduce ploaia sau soarele si totusi…o frunza in vant. Sunt cea a caror soapte se aud in linistea dureroasa. Si cea pe a caror soapte le acopera vorbele in vant ale celorlati. Eu te invat sa speri, dar nu exista mai mare dezamagire decat mine. Iti arat cum e sa iubesti, dar sunt cea pe care o sa o urasti . Sunt cea nevinovata …insa eu voi purta toata vina. Sunt libera, dar prizoniera libertatii mele. Dau totul, primesc nimic. Sunt vie, dar apele imi vor inghiti cenusa.

Time

A trecut un an.

drumul meu

Vad lumea rupta in bucati. Plina de oameni care se autodistrug sau pe care ii distrug altii. Unde e lupta noastra? Unde am ingropat speranta, unde am ascuns lumina? Superficialitatea a preluat controlul. Totul e doar de suprafata, niste afurisite de aparente. Unde esti TU, cel adevarat? Poate suntem toti niste morti vii. Nu credem in nimic, nu luptam pentru nimic, nu traim pentru nimic. Si pana la urma… de ce am face-o?

Am mintea goala si oricat m-as stradui nu vad nici un sens, nici un drum, nici un plan. Unde sunt visele mele? Poate devin si eu un robotel , din acela fara vise si fara libertate, care isi pune singur limite, de frica sa nu se piarda de tot.

La rascruce de drum, stau si privesc in toate directiile. Pana la urma poate nu e nici un drum … poate sunt doar eu, singura, cautand un drum care nu exista,lasata in urma de toti. Ma simt pierduta …indoiala e scanteia care aprinde focul in toata fiinta mea, arzand pana si ultimul gram de incredere ce a existat vreodata. Inchid ochii si incerc sa soptesc o rugaciune, desi credinta imi e pierduta demult… “ te rog, da-mi puterea sa fiu libera, lasa-ma sa fiu eu”… si o sa imi gasesc drumul.

Ma ridic, ma scutur de praf si pornesc…in fata e doar intuneric.