luni, 28 februarie 2011

Eu si Iarna.

         Primul fulg din ultima zapada.
         Acopera-mi sufletul. E frig intr-o mare de lumina. Zapada, pura zapada. Pasi mari, grabiti sa o zdrobeasca. Pacat.
         Ma tii de mana? Priveste totul. Am sa-ti arat. Ce? Iarna prin ochii mei.
         Suflete albe coborand din cer, purificand orasul. Ma fascineaza. Felinarele lumineaza timid copacii goi, imbracati de nea. Frig. Si miros de nea. Imi va fi dor de iarna, mai bine as fugi cu ea. Vezi totul? O lume imaculata. Perfectiune. Dar nu. Nu vezi. Esti orb.
          Opreste-te. Iau in pumnii mei zapada. E atat de rece…o gust. De mic copil pap zapada. Vrei? Iti intorci capul si ma tragi dupa tine. Hey…!
           Prin par, mi s-au incalcit fulgii de nea. Zambesc. Imi place scrasnetul zapezii sub papucii mei.  Tie? Dar tu nu il auzi. Esti doar grabit.
           Ador anotimul asta. Oare pe unde mi-am lasat sania? Poate o sa imi sopteasca omul de zapada. Cu siguranta, la tara, pe undeva. Simti farmecul? Dar nu. Tu nu simti nimic. Nu ma intelegi. Esti un strain. Da-mi drumul!
           Acum am mai ramas doar eu. Si Iarna.