Hello!

           O dimineata ploioasa, in sfarsit. Iubesc vremea buna si totusi imi era dor de ploaie. Simt o oarecare odihna in vremea asta. Si lipsa de chef. De mancare, de munca, de tv, de lume. Dar totusi am chef de cafea. Si muzica :) .Plutesc asa, cu fiecare melodie peste alta amintire. Alta amintire, alta stare. Alta stare, alt vis. Si cate vise :).Imi curg prin minte, asa cum curg firele de ploaie pe fereastra. Si pac! Alta melodie! “Don’t cha wish your girlfriend was hot like me?” Uff! Toata lumea vrea sa fie admirata, dorita, deosebita cumva. Mai buni sau mai rai decat altii. Doar ca si ei nu, nu-i asa? :)

     Am terminat si a doua cafea plimbandu-ma printre alte bloguri, alte idei, alti oameni. Imi lipsea asta. Imi lipsea chiar si sa scriu. Dar sa nu fac abuz din prima zi, dupa o lunga perioada, zic. :P

Mi-e dor de mine!

      Poate pentru ca e prea frig afara, sau poate pentru ca am obosit eu sa tot plec, azi am ramas acasa, dar tot cu dorinta de a pleca. In fine. Ideea e ca la un moment dat ma uitam prin mailuri, la corespondenta mea cu prietenii si cu familia si brusc mi-am dat seama: Doamne, ce dor imi era de mine! :)) Cred ca suna ciudat, dar asa e, mi-e dor de mine, cea care faceam masterat, disertatie prin mailuri, cea care impartea bancuri cu amicii, facea poze tuturor si le impartea pe urma sau trimitea email in plan scrisoare. Ba chiar am si gasit cateva pe post de jurnal in care organizam lumea, anii si lucrurile ce ar trebui sa se intample. Uff... mai erau si intrebarile mele vesnice :))

     Acum au mai trecut cativa ani si am gasit singura raspunsurile, fara incercarea de a le mai cauta macar, inteleg lucrurile pe care nu mi le explicam si am facut o gramajoara din cele pe care mi le doream sa le fac. Oare am crescut? ( as putea eu oare?!?) ar trebui sa fiu mandra de mine? ar trebui sa cred ca am pierdut o parte din mine? hm...sunt putin confuza. :)