Another me

Sunt doar un vis uitat. Sunt singura care e acolo cand ai nevoie de cineva. Sunt singura pe care o uiti cand esti fericit. Sunt cea care aduce ploaia sau soarele si totusi…o frunza in vant. Sunt cea a caror soapte se aud in linistea dureroasa. Si cea pe a caror soapte le acopera vorbele in vant ale celorlati. Eu te invat sa speri, dar nu exista mai mare dezamagire decat mine. Iti arat cum e sa iubesti, dar sunt cea pe care o sa o urasti . Sunt cea nevinovata …insa eu voi purta toata vina. Sunt libera, dar prizoniera libertatii mele. Dau totul, primesc nimic. Sunt vie, dar apele imi vor inghiti cenusa.

Time

A trecut un an.

drumul meu

Vad lumea rupta in bucati. Plina de oameni care se autodistrug sau pe care ii distrug altii. Unde e lupta noastra? Unde am ingropat speranta, unde am ascuns lumina? Superficialitatea a preluat controlul. Totul e doar de suprafata, niste afurisite de aparente. Unde esti TU, cel adevarat? Poate suntem toti niste morti vii. Nu credem in nimic, nu luptam pentru nimic, nu traim pentru nimic. Si pana la urma… de ce am face-o?

Am mintea goala si oricat m-as stradui nu vad nici un sens, nici un drum, nici un plan. Unde sunt visele mele? Poate devin si eu un robotel , din acela fara vise si fara libertate, care isi pune singur limite, de frica sa nu se piarda de tot.

La rascruce de drum, stau si privesc in toate directiile. Pana la urma poate nu e nici un drum … poate sunt doar eu, singura, cautand un drum care nu exista,lasata in urma de toti. Ma simt pierduta …indoiala e scanteia care aprinde focul in toata fiinta mea, arzand pana si ultimul gram de incredere ce a existat vreodata. Inchid ochii si incerc sa soptesc o rugaciune, desi credinta imi e pierduta demult… “ te rog, da-mi puterea sa fiu libera, lasa-ma sa fiu eu”… si o sa imi gasesc drumul.

Ma ridic, ma scutur de praf si pornesc…in fata e doar intuneric.