E noapte iar, dar nu sunt stele, nu, cerul e prea furios sa le arate acum; isi cheama norii intunecati sa il acopere ca pe un mormant acoperit de frunzele putrezite ale toamnei. Tunetele puternice sfarteca linistea adanca a noptii. Vantul incepe cu intensitate spulberand toate lucrurile marunte ce ii stau in cale; e furios si el, i se aud soaptele suierand in sunete neintelese de nimeni. Norii sunt tot mai densi, tunetele se aud tot mai aproape, dar ...se opresc , vantul parca dispare la fel cum a aparut; totul e incremenit si e liniste ...linistea dinaintea furtunii.
Trec secundele, parca le si aud cum zboara in linistea amutitoare , dar ...cad primii stropi de ploaie, intr-un alt cantec tainic si cu intelesuri ascunse pierdute treptat in veacuri; distruge linistea de dinainte, acum se aude cum ploaia zdrobeste tot in cale, chiar si ultimele frunze ratacite prin batranii copaci, rupandu-le, lasandu-i goi si tristi.
E o ploaie venita sa spele tot, furioasa parca ca ea e aceea care trebuie sa indeplineasca acest rol mereu si mereu. Nu, acum nu e o ploaie lina menita sa aduca liniste; acum menirea ei e sa aduca cu ea furia cerului intunecat; cade greu apasand parca sufletele oamenilor agitati de furtuna noptii si frica vinovatiei; formeaza siroaie de apa care se tarasc asemanator serpilor pe pamantul care nu le mai inghite.
Noaptea trece, iar ploaia inceteaza lasand in urma belti si frunze amestecate cu noroi. Linistea revine aducand cu ea tristetea dupa implinirea razbunarii; totul e pustiu si fara sens; nimic nu mai misca decat flacara unei unei lumanari uitata aprinsa... dar si ea se va stinge in curand , dupa ce focul va mistui si ultima picatura de ceara...
Oare de ce nu exista si in sufletele oamenilor ploaia care sa spele, focul care sa purifice... cat mi-as dori asta! ...dar e imposibil, ei se lasa mistuiti de ura si resentimente, distrugand si ultima picatura de seninatate care se mai vede ratacita in ochii lor. Ei nu vad ca de fapt in mainile lor se afla libertatea de a decide daca sa provoace ploaia sau sa aprinda focul...focul care sa arda ura lasand in urma doar cenusa spulberata in vant...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu