lumea...in negru

Imi place …negrul, da , imi place , nu imi e frica sa recunosc asta , chiar nu cred ca e ceva…rau. Pe unii oameni ii …sperie culoare asta ,cred …cel putin reactia asta li se citeste pe fata, atunci cand dupa mult timp au curajul sa intrebe: “ tu de ce porti mult negru?” , iar eu le raspund: “ e culoarea mea preferata”. Sa nu intelegeti gresit , nu sunt nici in genul..: ziua 1, tricoul negru nr. 1, ziua 2, tricoul negru nr. 2 si tot asa pana la 7…nope, nu e deloc asa…daca e negru , asta nu inseamna ca nu e diversitate...in fine.

Daca ai sa te uiti la ce semnifica aceasta culoare ai sa zici..”de ce negru?” …negrul nu e folosit doar de persoanele “malefice” …nu , in nici un caz...cei care poarta negru sunt persoane ….deosebite, sensibile , dar puternice , detin un “ceva “ acolo inlauntrul lor, ceva deosebit , iar negrul protejeaza acel ceva … poate ca noi suntem egoisti…nu impartim acel ceva cu lumea de afara, nu e necesar , cei care merita sa cunoasca acel ceva, il percep .Nu suntem persoane rele, nu deloc…..noi nu purtam doliu pentru noi, ci pentru cei ce sunt incapabili sa perceapa semnificatia acestei vieti.

Negrul e …simbolul noptii, simbolul pamantului…..nu e doar o culoare, e …o “stare”, o “ traire”. Apreciez si celalalte culori, sunt esentiale …cum ar fi primavara fara verde , vara fara culorile florilor, toamna fara amestecul de ruginiu, galben , iar iarna fara imaculatul alb… nu …nu ar mai avea nici un sens nimic, fara ele.

Dar negrul e o culoare neutra, poate de aceea imi si place sa o port… eu nu incerc sa schimb oamenii , incerc sa apreciez lucrurile bune pe care le vad in ei.

Fiziologic vorbind , negrul scade mult activitatile vitale, facandu-ne sa putem sa “traim” viata mai mult cu sufletul , ignorand lucrurile banale care ne tin in loc…uneori suntem atat de prinsi de lucrurile existente fizic incat uitam ca mai exista si ceva acolo , in noi , ceva spiritual care are nevoie de atentie, timp si …ingrijire…pentru ca acel ceva suntem de fapt, noi, in esenta. Dar nu …nu ne preocupam noi de asta, uitam ca avem asa ceva, inchidem asta intr-un colt intunecat in strafundurile noastre si il abandonam acolo ….pana se stinge si ajungem sa fim niste “morti” vii…realizam dupa ani si ani ca nu gasim rostul … pe care l-am ingropat demult.

Asadar atunci cand plecati la servici nu va ganditi la “ azi e data de 9 , maine iau salariul , yupyy!!!” sau privind vitrinele “ vai…ce pantofi superbi, sigur o sa ii cumpar” , ci mai bine incercati sa priviti cerul sau oamenii ce trec pe langa voi…unii mai grabiti, altii mai “fara chef” , dar oameni…nu ma intelegeti gresit; si mie imi plac pantofii, nu e nimic rau in asta…ceva rau e sa uitam ca viata consta in ceva mai mult decat o pereche de pantofi, o masina sau o casa…astea sunt lucrurile care fac PARTE din viata, nu prin care ne traim viata.

Prin urmare …bucurati-va de vant , cand se joaca prin parul vostru, bucurati-va de ploaie cand purifica totul, de soarele care ne incalzeste sufletele, de gheata iernii care ne face mai puternici…

Asa vad eu lumea “in negru” sau “ din negru” …ma pierd in trairi si zambesc , desi e un zambet cu colturile mai in jos…