as vrea sa fiu...

S-a sfarsit o alta zi….timpul se scurge , zilele trec….iar eu nu gasesc prea multe sensuri …de ce nu sunt eu un…lac …da , un lac undeva pe un munte..sau fiu doar eu….maret, adanc , rece si …singuratic… sa nu cunosc pe nimeni, sa nu ma cunoasca nimeni…doar muntele si cerul….cand as fi vesela m-as juca cu vantul…as face valuri…unele mai mici altele mai mari….as mangaia pamantul pe care l-as atinge cu ele….alteori, cand cerul e trist as privi cum isi strange norii…la fel cum se strang lacrimile in ochii cuiva…cerul e trist toamna ….ma bucur de stropii care cad …vantul e darnic cu mine, imi aduce frunzele ratacite ale batranilor copaci care parca sunt tristi si ei…dar puternci , rezistenti…trec secole peste ei cand oamenii nu ii distrug. Muntele….e cel care niciodata nu ne poate spune nimic …e tainic, dar mai pretios decat noi toti…el e de la inceputuri aici, priveste fiecare anotimp…fiecare an cum trece , toate se schimba , dar el ramane tot nemiscat , tot neschimbat…pururi rabdator si atotstiutor. Toamna e pe sfarsite …din ce in ce mai rece si incet o sa plece si ea….o sa ii faca loc iernii….da reginei ierni. Cat de mult pot iubi iarna ….la inceput e mai timida parca , dar pe urma isi face simtita prezenta…toti o asteptam pregatiti parca sa ne inveleasca cu zapada ei ….cand ninge ii simt fulgi reci cum se topesc cand ma ating , dar incet inghet si eu, e mai bine asa , acum or sa poata si fulgii sa se odihneasca deasupra mea, nu o sa mai distrug acele forme perfecte cazute din cer si conduse de vant….straturi de nea imbraca copacii si muntele….totul e atat de linistit si perfect….iarna isi opreste fulgii, ne-a oferit destui…frumoasa noapte paseste agale , duce cu ea un inghet crunt parca pentru a inmarmuri splendoarea aceea….acum ma simt bine… cald pe dinauntru si inghetat pe dinafara; o parte din mine transformata in gheata – la fel ca inima mea- dura , de nestrapuns; insa zapada cu atingerea ei gingasa , blanda ma face sa fiu mai sensibil , mai intelegator. Apare sublima luna, desavarsind totul mai ales ca azi e plina….stelele argintii o admira parca si completeaza cerul in semn de pretuire……dar nu sunt singurele care fac asta . Pe o stanca apare un lup singuratic venit aici pentru a infaptui un antic ritual , un cantec adus omagiu lunii in semn de devotament… e liniste si aromnie aici, privesc luna, ma bucur de zapada , ascult urletul lupilor in aerul inghetat….si… ma trezesc la realitate…nu sunt un lac….deschid ochii si imprejur sunt aburi…inca mai simt lovitura picurilor fierbinti de la dus…ma invelesc cu un prosop si ies….afara ma asteapta lumea in care inca nu e iarna, dar sunt oamenii cu sufletul inghetat…pietrificat….ei traiesc intr-o lume in care isi doresc ceva ce nu are nici o semnificatie , dau lucrurilor si vietii un alt sens , iar eu ma simt ratacita ….candva or sa isi dea seama ca ei sunt cei care au ratacit pe alte drumuri….