Nu incerca sa imi luminezi calea , vei esua oricum. Nu incerca sa imi vorbesti, cuvintele tale vor deveni niste soapte , care treptat , se vor stinge in tacere ...voi face din lumina, intuneric; din liniste , furtuna. Voi castiga oricum.
Atunci cand sufletul imi va fi ars de durere si inima prefacuta in piatra, te voi sterge din gandurile mele. Voi pune dragostea mea pentru tine intr-un cavou de sticla pe care il voi arunca in strafundurile intunecate ale fiintei mele. Gustul buzelor tale , atingerea , caldurea trupului tau vor ramane acolo, intacte, nimic nu le va atinge, nimic nu le va aduce inapoi.
Suflete impletite... si sfasiate pentru iluzii, indoieli si renuntare. Soapte de " te iubesc", farame de parfum si vise de nopti magice. Imbratisari perfecte, zambete dulci si strangeri de mana. Noi doi , locuri tainice si vise. Bulgari de zapada, brazi de Craciun, miros de iarba si valuri de mare. Le pun acolo. Le inchid. Le dau drumul...Cad... In urma lor cad si lacrimi, sperante desarte si gusturi amare. Gata. S-a terminat. Nu mai e nimic. Raman doar eu... cu trecutul intr-un cavou , cu viitorul pierdut printre stele... Chiar si o parte din mine s-a pierdut.
Cosmaruri, confuzii, regrete. Locuri pustii, nopti triste si ganduri reci. Am inghetat lacrimile. Am sigilat amintirile. Mi-am controlat gandurile ce ma duceau la tine. Am preferat astea in locul nebuniei. Nu m-am pierdut pe mine insami... am castigat. Am platit pretul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu